Fericirea ..
Eu vorbesc foarte mult cu mine 
si cel mai mult ma intreb daca sunt fericita, daca imi dau seama ca sunt fericita sau ce-mi lipseste sa fiu fericita. Sunt constienta ca fericirea e o chestie relativa, acum pot fi fericita ca e soare si peste 5 minute sa-mi dau seama ca desi soarele persista eu sunt trista din mai multe motive.
Ieri, de exemplu, am avut o zi buna si chiar puteam sa spun ca sunt fericita, m-am trezit pe la 11 ( invat dimineata deci n-am mai simtit de mult placerea asta ) am fost la scoala 2 ore, era asa frumos afara .. eram sigura ca nimic nu-mi poate strica ziua si am avut dreptate, nimeni si nimic nu mi-a stricat ziua, dar am avut o seara ingrozitoare. Vi s-a intamplat sa faceti ceva ce pt voi nu inseamna nimic si pt cei apropiati sa fie ceva ingrozitor ? Aseara m-am convins si mai tare ca pe langa fapte e nevoie si de vorbe, poate cel de langa tine nu intelege ca-l iubesti, trebuie sa-i si spui. In cazul meu aveam nevoie doar de un te iubesc si cu siguranta totul ar fi fost mai usor.
Nu inteleg de ce oamenii isi recunosc sentimentele cand e prea tarziu, cand se cearta .. nu inteleg de ce e nevoie de discutii dure, care fac rau tuturor pt a recunoaste ca le pasa. Eu sunt o persoana deschisa, imi pace sa vorbesc mult si sa clarific toate problemele, intotdeauna spun ce am de zis, ma gandeam ca e o cale sigura spre fericire. Aseara .. mi-am dat seama ca nu depinde doar de noi sa fim fericiti, trebuie sa ne ajute si cei de langa noi..